Afumătorul este folosit pentru a produce fum în timpul examinării familiilor de albine. Administrarea de fum la deschiderea stupului nu linişteşte albinele, ci, din contră, le panichează. Atunci când simt fumul, la albine se declanşează un reflex necondiţionat, păstrat din vremuri străvechi, când îşi aveau cuibul în păduri iar acestea erau mistuite de incendii. Ele se reped la faguri şi-şi umplu guşa de miere, în disperarea lor de a salva măcar ceva din ce au agonisit. Având atenţia distrasă, albinele permit apicultorului să intervină în stup. În general un afumător se compune din corp, capac şi foale. Corpul are formă cilindrică, din tablă zincată sau inox, groasă de 0,5-1mm, având la interior un corp mobil de ardere prevăzut în partea inferioară cu un grătar metalic. În partea de jos a corpului, sub grătar, există un orificiu prin care pătrunde aerul suflat de foale. De corp este montată, cu ajutorul şuruburilor, o pereche de foale formată din două scândurele prinse pe o latură în unghi mobil, celelalte trei părţi fiind unite printr-un burduf din şpalt velur de 1,5mm, policlorură de vinil sau piele groasă. Paletele foalelor sunt menţinute depărtate una de alta cu ajutorul unui arc spiral fixat între ele. Burduful este acţionat manual. Prin acţionarea foalelor se antrenează în partea inferioară a corpului un curent de aer care împinge, prin orificiul corpului, fumul produs ca urmare a arderii diferitelor materiale (cârpe, iască, paleţi etc.). Capacul afumătorului este rabatabil, sub formă de con sau rotundă şi formează un coş de evacuare a fumului.